CONFESIUNE – Vol. I – IV

CONFESIUNE

Volumul I

*** IV ***

“Doamne Iisuse Hristoase, luminează întunericul inimii mele! O, conștiință!.. Când am ajuns atât de ticălos?!.. Ce-am mărturisit, judecându-mă – și cărei măsuri, supunându-mă? Negru m-am aflat, plin de păcate. Striga-voi spre acei judecători: iată tiranul. Judeca-mă-voi.

O, îndreptare! Judecător luminat! Ce-am cugetat, fără de știrea-ți, îngere păzitor? Ce-am alungat, făcându-mi voia, moartea chemând-o? Ce-am nesocotit, plin de trufie, nelegiut? Ce-am socotit, împătimit, drumul cel drept rătăcind? O, judecată!.. Judeca-mă-voi, judeca-mi-se-va. Judecători, o, voi, destoinici, prieteni și vrăjmași, deopotrivă!.. – Cum vă voi mai deosebi? Cum vă voi mai recunoaște? Iată-mă-s. Da-ți-mă-n vileag, o, voi, pricepuților!

Ce-am judecat, privind spre cel ce-l numeam criminal?! A cărui crimă, judecam? A cărui judecată – și dintr-a cui nelegiuire, arătatu-mi-s-a?! Nevăzând nimic, m-am aflat orbul. O, conștiință, judecă orbul! Neauzind nimic, aflat-am surdul – judecă pe acest nemernic, întru surzenia-i, o, conștiință! Unde am fost, la înfăptuirea unui gând? Care a fost martorul crimei comise? Ce anume, am cunoscut – când nimic, nu mi-a fost arătat?Fost-am de față, la gândul uciderii? Părtaș, întru voia-i? Prieten, la nelegiuirea-i?! Vrăjmaș, dintru dreptatea-i?! O, conștiință!!! Ce este atunci, criminalul?! Cine a spus că astfel s-a chemat, după fapta-i, acuzând nelegiuirea-i? Și ce mă îndreptățește a judeca, necunoscându-le, pe toate acestea?! O, judecată!”

[]

CONFESIUNE – Vol. I

2018 – 2019 ©Th3Mirr0r