CONFESIUNE – Vol. I – III

CONFESIUNE

Volumul I

*** III ***

“O! Nimeni, nu mă blesteamă, nimeni nu mă ponegrește, nimeni nu mă ocărăște?! Cât de afurisit, să fiu! Cât de nemernic, să fiu?! Cât de aspru, pedepsit?!.. O, judecată! Îmi văz răutatea din mine, hâdoșenia aceasta care numai la rele mă atâță. Să bucură dracii, de mă văd mânios! Duhul lumesc, care mă îmbie, la tot pasul, în cugetarea-mi, stricată, strâmbă și numai și numai și numai Smintire!!! O, judecată! Îmi aud răutatea – cu furia fără de margini, a unui gând! Fărmă-te, sătano! Din fruntea-mi, să picure sânge! Unde mi te-ascunzi, să te aflu?! Gânduri, gânduri, gânduri!!! Nu mai scap de dânsele! Armata nemerniciei. Din ce?! Din Mândrie!!! Mândria cea rea și pierzătoare! Ce să sîmtă, smintitul?! O, judecată!!..

Ieși în lumină, jivino!!! Dihanio! Ia de gustă deșertăciunea, să piară judecarea aproapelui! Când ai trece pe lângă un criminal, a zice: iată, în sfârșit, unul mai drept, ca mine – căci cine știe când eu, cu gândul, făcutu-m-am ucigaș de suflete?! Cine știe, încotro îndreptatu-s-au, săgețile dezbinării?! Ce-l face pe acela, criminal, iară pe mine, m-ar absolvi, de la învinuire?! O, judecată!!..

Doamne Iisuse Hristoase, farmă împietrirea inimii mele! Să crape cetatea aceasta idolească, unde se adună dracii cu ofrande pe altarul mândriei! Să frângă patimile acestea, care mă cuprind, la tot pasul! Numărat-am, numărat-am, de le-am pierdut șirul, păcatelor mele! Înainte păcătosul și nelegiutul, smulsu-l-am din întuneric, înspre lumină…

Același orb, surd și mut. Plin de păcate, negru – în golul adâncimii.”

[]

CONFESIUNE – Vol. I

2018 – 2019 ©Th3Mirr0r