TĂCERE – „Viața unui prost” – I.XVIII

TĂCERE

„Viața unui prost”

[ I.XVIII ]

„No. Unde s-a mai pomenit, în minunata – această – lume, arhiplină de Minciună și Înșelare, un asemenea Prost, ba mai încă.. și unul fericit, pe deasupra?!.. Iac-șe!.. Se spune din popor, că „dacă ar durea prostia…” – subînțelegându-se, totodată, că o continuare posibilă a uneia și aceleiași idei ar fi precum că „..multă lume ar urla pe stradă”. Aplicabil, în contextul în care Prostia, la drept vorbind, este ridicată în culmea gloriei sale, sau .. mai bine zis, pe culmile gloriei lumii, mult edificatoare făcându-se într-ale „Prostiei omenești”, ba încă și șlefuind-o, ceas de ceas, zi de zi, lună de lună – și peste lună, an, veac, mileniu! Carevasăzică, „povestea Prostului” – ca de altfel, și „cea a Prostiei”, e veche tare de tot, și nu s-ar ști cu exactitate cam de pe când s-ar fi descoperit primul dintre aceia care diferențiindu-se de lume, a fi socotit „drept un Prost”, cum nici diferența, nu se știe, cu claritate, asupra a cum s-ar putea distinge un „Prost veritabil”, – fiindcă – na, cuget amu: Prostia, la drept vorbind, devine firească, atunci când e nativă – ceea ce  scuzabilă, adesea; de asemenea, o aceeași, devine și dobândită, pe merite proprii, sau pe cele din foloasele comune, sustrasă fiind astfel, prin propria și merituoasa dobândire în deplinătate sau parțială, cu onoruri sau fără, cum de altfel, prin superba înstrăinare ca de la o persoană la alta, din mult-dărnicia cu care s-ar fi procopsit, – și în toate aceste cazuri, exonerarea de la însușirile acesteia, care încununează sau ocărăște, ca de altfel, și din principialitatea exemplificării, ca de la un caz la altul, discutabilă, până la a se dovedi parțial scuzabilă, ori, a i se aplica austeritatea pe măsura întrebuințării, până la lepădarea obiceiului sau revenirea la Normalitate. Bun, până aici. Socotimu-ne. Apoi?! Păi, apoi, ar mai fi proeminența Prostiei, ridicată dintr-un drept comun, la orice putere a închipuirii, – adecă! – la drept vorbind, totul e permisibil, atunci când „scopul scuză mijloacele”, ca de altfel, așa cum „o mână spală pe alta”, nu se socotește ceea ce este vizibil, pe când socotința a ceea ce nu este, devine net, vizibilă, perceptibilă. Carevasăzică, o altă ordine de idei, asupra Prostiei, ar fi cumcă de când aceasta a pătruns prin lume, oamenii, molipsindu-se unii de la alții, s-au îmbolnăvit, ca mai târziu, bolnavi fiind, toți cei care nu împărtășeau valorile comune, – toți cei care nu erau la fel, – musai, trebuiau vindecați, – astfel, născându-se o colaborare strânsă a tuturor părților implicate, ca într-un final, nimeni a-și mai da seama, cu adevărat, care-i bolnavu’ și care-i vindecatu’, cine s-a mai îmbolnăvit și din ce pricină, cum nici dacă e doar aparent nevindecat sau în curs de – ! Vindecare, cum așa?! – Vindecare de Prostie, prin urmarea unui tratament scurt prin revenirea la Realitate, sau unul mai îndelungat, a conduce spre o aceeași echivalență a readucerii în prim plan a Realității – individuale, și comune, totodată, spre discernerea adevărului.

Mdeeaaa! Iac-șe!.. Proliferându-se, așadar, această Prostie, prin lume, de la mic la mare, călăuzindu-se într-un studiu aprofundat, cei învățați, au realizat într-un final că e pe atât de greu s-o învingi – pe această boală – încât, chiar când să fi crezut cineva c-a scăpat, țoc-poc, hodoronc-tronc! – ca din senin, „cum apare.. și dispare”, sau, „când dispare.. parc-apare!..” Măi, măi, măi!.. Ce nebuneală!.. Carevasăzică, ia ștai așe! Înainte, când eram mititel, auzam și de la unii, și de la alții: „băi, nu mai fii prost!” – ca și cum la orice greșeală, era o prostie de recunoscut, mai mică sau mai mare. Și totuși, nu-mi pot da seama, nici acum, – maaaaare Prost, fiind, cu Doftorat în Prostie, c-am tot studiat-o de zor, încă de mic! – și prin Școala Satanei, și prin ferestrele Academiei Păgâne, dar mai ales, cufundându-mă prin Oceanul acesta al Amăgirilor lumești, de tot soiul, fiind nevoit, mai mereu, a lupta pentru supraviețuirea-mi, a fi precum Delfinul, în potrivnicele valuri ale lumii, care în zbuciumu-i, a declarat Prostia ca fiind învingătoare!..”

• Va urma…

2018 ©Th3Mirr0r