HAPLEA – Vol. I – Și se născu – II

HAPLEA

Vol. I – Partea I:

*** Și se născu. ***

II.

“Socoteala! Socoteala! Îmi pare mie că știu încotro bați.”

“Ei, aș! Ia fă-te cu-o idee, către mine, ia destăinuiește-te, dumneata, “repejor și degrabă”, de-mi zi! Știi că-s curios din fire, nu-i așa?! Mi-e nativă, curiozitatea! “

“Ha-ha! Eram sigur! Totul, costă, nu-i așa?! “

“Să presupunem. “

“Deci, așa-i, nu?! Cât?! “

“Cât, ce?! “

“Nu te prefă, domnule, că nu știi despre ce-i vorba. Că știm amândoi, totul trebuie să aibă un preț. “

“Să presupunem. “

“Nu, nu presupunem, ci, constatăm. Deci, cât?! “

“Cât, ce?! “

“Domnule, hai să fim serioși. Cât costă informația dumitale? “

“Hmmm!.. Să presupunem că o să-ți dau curs, cerinței, – ca de altfel, și cu drept de veto, conașule. Cât crezi dumneata, că ar face? “

“Ne târguim, așadar?! “

“Să presupunem. “

“Deci, așa-i, exact cum m-am așteptat. Fie! Da cam la ce te-ai gândit, măcar, pot ști?! Câtuși de puțin, așa, ca să-mi fac o idee, măcar? “

“Dacă ți-aș spune, conașule, că n-ai nicio idee, te-ai supăra. Așadar, o să-ți spun altăceva. Tot dintr-o presupunere. “

“Te-ascult. Sunt ochi și urechi la tot ceea ce-mi propui. “

“Nu, conașule, dragă. Eu nu-s cu propunerea. Dumneata, în schimb, ai propus. Eu doar am presupus. “

“Domnule, ce obicei ai, de-mi tot sucești mintea, când colo, când dincolo, – zi-mi domnule, odată, pe șleau! “

“Ba ți-o spun pe toate părțile, și pe-ascunselea, și pe de-a-îndărătu, și pe față, și pe dos, – când de sus, când de jos, de la prima până la ultima: dumneata ai venit la mine, corect? “

“Da. “

“Și! – dacă ai venit, te-ai prezentat ca făcând parte dintre cei care știu unele adevăruri despre lumea aceasta, despre treburile și mersurile ei, – adevăruri pe care puțini le știu și care n-au ce căuta în rândurile celor comuni, simpli, cei din rândurile mulțimii, care sunt hrăniți cu exact ceea ce trebuie să știe, – celor care li se spune doar atât cât le este necesar a ști, – celor care oricum dacă ar ști mai multe, fie n-ar avea ce să facă, știindu-le, fie, ar fi luați drept nebuni de către ceilalți, de-ar cuteza, măcar, a le spune despre cele ce nu știu. E adevărat, până aici, sau nu? “

“Este. Și? De ce această recapitulare? “

“Tocmai, ca să pricepem, și unul, și altul. Ne-înțelegem, – da, ori ba?!.. “

“Fie, fie, fie. Dumneata ai un atu deosebit. Altfel, eram demult plecat,  – și da, mă enervați cu atitudinea dumneavoastră, mă enervați la culme, fiindcă .. “

“Fiindcă așa cum sunteți voi, aceștia care știți lucruri despre lumea aceasta, trufia, domnule, trufia! Aceea e. Trufia jos, cu mine, vă rog. Că altfel, o să-învârt cheia-n lacăt și gata, terminăm.. tratativele. Și-apoi, puteți binișor, a smulge ușa cu totul, ba să dărâmați și zidul, pe de-a-întregul, și de-ați sta și-n cap, tot n-ați ști ceea ce vreți să aflați! Cel puțin, nu de la mine.“

“Deci, despre asta, este vorba, nu-i așa?! Având acest atu, și prea bine știind că noi avem nevoie de a cunoaște un adevăr esențial, pe care îl tot căutăm din generație în generație, vă permiteți. Profitați din plin, fiindcă.. “

“Fiindcă dacă n-aș avea acest atu, eu aș fi un Nimeni. Acesta e adevărul. Nimeni. Aș fi doar un “Neica-Nimeni“ din mulțimea de proști care altceva nu știu despre lumea lor, decât că s-au născut pentru un scop pe care și-l închipuiesc, după cum li se dictează de cei ca voi, domnule. Prostimea. Da. Prostimea. Prostimea, care habar n-are pe ce lume trăiește. Prostimea care habar n-are că toată lumea lor se bazează pe o maaaaare MINCIUNĂ! Minciună și Înșelare! Iată ce avantaj are unul ca mine, prin lumea lor! Acela de a cunoaște adevăruri la care alții nici măcar nu visează! Și ah! Cât doare, cât de mult doare, a recunoaște astfel de adevăruri, fiindcă te trezești străin de această lume, străin de toate și de toți! Așa că nu-mi spune mie, domnule, “cu ce se papă laptele“, că sunt destul de conștient, dacă n-ați avea nevoie de mine, pentru a cunoaște ceea ce vă tot pasionează, ceea ce vă roade, ceea ce vă mistuie, “n-ați da două parale pe de-alde mine“! Așa că.. ia gândiți-vă, cam la ce preț aș putea ridica eu, aceste adevăruri, pe care vi le doriți, – și nu mai dați înainte că “fie vorba-între noi“, că vorba aia, fie tot între noi, “nu vindeți castraveți, grădinarului!”

[ … ]

Va urma…

2023 ©Th3Mirr0r