CONFESIUNE – Vol. I – II

CONFESIUNE

Volumul I

*** II ***

“Da. Chiar așa! Nu știu ce s-a întâmplat. Nici când s-ar fi întâmplat. Însă nu puteau acestea toate, să fi fost dintr-o întâmplare. Căci, lipsit de mândrie, m-am trezit gol, orb, surd și mut.

Șad aici, judecându-mă. O, conștiință! Slavă Ție, Doamne Iisuse Hristoase, pentru că mi-ai lăsat acest drept judecător! Necăjitu-m-am că n-are cine-a mă judeca – și nu că nu s-ar găsi – însă.. Doamne! Mai drepți judecători, n-am putut afla, decât aceia trimiși de Tine! Ce este atunci, strâmbătatea mea, ce este mândria aceasta rea și pierzătoare de suflet, nebunia nebuniilor și sminteala smintelilor, din războiul acesta nevăzut, îndârjindu-mă?!

O, Doamne! Cugetarea mea strâmbă-i – ca mersul meu pe cât de calculat, pe atât de șovăielnic în pasu-i! Cugetarea mea – ce răcnet al neputinței, poate ieși dintr-o piatră – însă din inima mea împietrită, nici o lacrimă, nu purcede către ochii mei neînduplecați! Nemernicia-mi strigat-a la Tine: Doamne Iisuse Hristoase, farmă împietrirea inimii mele! Strică cetatea aceasta idolească, spre care cugetarea-mi pornește! Gândurile acestea care dau năvală, cu vuietul apei izbind totul în calea-i, din năprăsnicia afuriseniei – o! Rea și pierzătoare, văzu-mi-o – îndărătnicia și netrebnicia care mă cuprinde! Viclenia aceasta, care numai un drac mi-o poate aduce! Din mândria cea rea și pierzătoare!“

[]

CONFESIUNE – Vol. I

2018 – 2019 ©Th3Mirr0r