CONFESIUNE – Vol. I – I

CONFESIUNE

Volumul I

*** I ***

“Deslușesc spre ce este Mândria și caut orice metodă de a mă determina a renunța la acest titlu onorific și a cuprinde un altul – fără de onoare și spre care m-aș învrednici: Humă. Fără de părelnicia nemerniciei, desigur că m-aș mulțumi și cu acela de Cenușă. Atunci, dacă aș găsi câțiva aliați potriviți, sta-voi la sfat toată ziua, foarte determinat spre renunțarea la numirea cea de dinainte și care sclipea într-atât de tare încât să mă orbească, ori mă îndulcea într-atât de mult încât să mă surzească. Nefiind termen de comparație între raportul calitativ și cantitativ, n-am putut întocmi statistica necesară a evaluării gradului de dificultate al închipuitei desăvârșiri, ori a înșelării. Tocmai dintr-această cauză, apelez la cei mai nobili jurați, care de pe scaunele lor, fie mai sus cu o treaptă ca mine, cel supus procesului de conștiință, fie, cât mai aproape de mine și spre care să le spun mereu: dați-mă în vileag, învățătorilor! Atunci, ochii mei n-ar putea privi sfinții – cum nici urechile, a tâlcui ce spun drepții. Cei mai potriviți aliați, care i-aș socoti ca fiind de nădejde, ar fi aceia care să mă învețe a mă judeca pe mine însumi, dar mai ales, un procuror bun care să strice și dărâme statuia aceea măreață a părerii de sine, astfel încât să-mi arate mereu cât de nătâng sunt, de fiecare dată când să mă înalț, ori, să strige la dânsa că s-o înălțat prea sus și nu se mai vede de jos, spre-a cade idolul slavei deșarte în bezna aceea din care să strig apoi la Dumnezeu: Doamne Iisuse Hristoase, luminează întunericul inimii mele!..

Nu știu ce s-a întâmplat. Am rămas gol, orb, surd și mut.”

[]

CONFESIUNE – Vol. I

2018 – 2019 ©Th3Mirr0r