TĂCERE – „Viața unui prost” – I.XV

TĂCERE

„Viața unui prost”

[ I.XV ]

Din Isprăvniciile Academiei:

„III. De mulți, adorata, mult-căutata, prea-iluminata Academie ilustră, care se numește pe sine ca Română, însă Păgână fiind, cu Masoneria se-încuscră! – dovedindu-se pe cât de izbăvitoare, de neam și de țară – mai grabnic, înșelătoare!.. – nu se sfiește a-și promova Cultul de-a lungul și de-a latul Patriei, slăvindu-l pe Apolion – cel care, nimeni altul, fiind, decât un alt chip idolesc al păgânei de Minerva, pe care să și-l întipărească pe sigiliu-i, scumpa amintita – și smintita – draga noastră, – Academie. Același Apolion, chip idolesc încrustat în “țara libertății”, – sau mai bine zis, a libertinajului întru tot și a toate, – mult vestita, neprețuita, idolească Americă, are același tron de slavă ancorat prin Statuia Libertății, ca de altfel, aceeași vrednicie marca Hollywood – cu o adresă blasfemiatoare asupra „Lemnului Sfânt”, hulind „Crucea creștină”, și cu aceeași ambivalență, prin simbolistică – Holy Wand – aducând o trecere la Moise pre când a schimbat în șarpe, toiagul, ba chiar o altă conotație a vechilor culte păgânești ale magilor și vrăjitorilor – bagheta magică. Iar dacă s-ar înșirui mai departe, adevărata față idolească a mărețului Apolion, despre care s-a scris într-o veselie o mulțime de Opusuri prin toată Academia Mondială, de pe urma căreia a-și întinde tentaculele aici în Patria-Mumă, România, – n-am găsi altceva, decât o aceeași slavă deșartă pe care mult-iluminata partitură a cântării vechiului Olimp – de unde și Jocurile Olimpice, ba până și Olimpiadele băncilor Școalei, să se deosebească precum ca făcând parte dintr-aceeași mare, imensă Înșelare, care stabilindu-se în sânul poporului român, să-l ajute, a se moderniza, a se civiliza, în mult-văditul progres al anticului luciferianism. Să i se recunoască, așadar, meritele Academiei Păgâne, care se numește pe sine ca Română – fapt dovedit numai prin subversiune ideologică și nicidecum, prin Învățăturile Patristice care se declară, din neam împărătesc și spiță regală – unse sub Oblăduirea lui Dumnezeu, – ca fiind împotriva uneltirilor diavolești, împotriva sectelor idolatre, și care a respins orice învățătură a Satanei. Să i se recunoască, așadar, titlul de Merit al Academiei stabilite în această Țară Creștină, ca precumu ceea ce este – nimic altceva decât – Academie Păgână, înaltă trădătoare de neam și de țară, mult înșelătoare de popor, uzurpatoarea adevăratelor Valori Reale, și potrivnică lui Dumnezeu prin toată Cultura Satanei, promovată în ultimele două secole și la care i se mai adaugă și alte anterioare infiltrări, începând cu secolul 14. A se considera, chiar datarea istorică, prin însăși perioadele descriptive ca Renașterea și Iluminismul, acestea fiind adevărate Opusuri – capodopere de întinăciune a omului, prin care deviația și sminteala să se înrădăcineze puternic în mințile și inimile oamenilor, ajungând într-un final a slăvi păcatul, în văzul întregii lumi, glorificându-l. A i se recunoaște, așadar, întregii Academii a Răului, Magiei și Vrăjitoriei, Cultul din care se trage, precum pe Apolion slăvește, legiferat, încă și orbindu-i pe bieții oameni care nu mai știu a distinge ceea ce este adevărat sau fals, cuprinși de extasul general pe care Arta și Cultura, schimbându-le Tradiția, îi corupe pe atât de tare și într-atât de mult încât să devină părtași Fărădelegii, de la Minciuna și Înșelarea scrisă, continuând la cea pictată și terminând cu cea care să le cânte Deșertăciunea. Să i se recunoască, așadar, măreței și mult-iluminatei noastre Academii, adevărata sa valoare: pe  o scală a întunericului, obscurității și nulificării, ba chiar aducându-i-se meritele pe măsură: hula și ocara, precum cu acestea a încununat neamul de români, în special în ultimul veac prin care a izbândit a transforma întregul lor Cult idolesc într-o măsură modernă prin care a sălta pe cerul Țării, stele (ca să-l amintim totuși pe marele nostru poet, Mihail Eminovici, otrăvit cu mercur până la înnebunire, și ucis într-un final cu piatra, datorită împotrivirii). Să i se dea așadar, măreței Academii, toată fala sa, aplaudându-i abilitatea de a înșela de-a lungul timpului, atâta amar de lume, ca de altfel, a înnăbuși orice glasuri ar cuteza a i se opune acesteia, promovând astfel, Luciferianismul, în sânul României, stricând întru totul, acest neam, aducând ocară acestei Țări binecuvântate, care a stăvilit dușmanii din exterior, dar n-a mai putut scăpa de cei care din interior, cotropind-o, au trădat-o și vândut-o într-un Negoț al Imperialismului. Totuși, a i se reaminti, dragei noastre Academii: România este pământ Creștin, mărturie dând sfintele biserici și mănăstiri, laolaltă cu mormintele străbunilor, care au ca semn distinctiv Sfânta Cruce și pe Dumnezeu, -nicidecum, piramide, ochi geometric, ori tot soiul de orătănii, zei și chipuri idolești fel de fel, monștri, extratereștri, maimuțoi, hocus-pocus, oracole și zodiace, jocuri, chiote și petreceri cu dezmățuri, alba-neagra, loterii și budoare de sminteală, – iată, ce-a promovat stimabila, notabila noastră Academie, iată ce Cultură, asupra acestui neam, iată ce Progres, s-a instaurat, iată câtă Civilizație: Hulă, și Ocară, Prostie și Nebunie!.. Aplauze, așadar, tarabelor pline cu eres și geamăt de sminteală! Aplauze, atunci, hoardelor diavolești! Surle și trâmbițări de fală, Academiei Păgâne – dar niciodată, Române!”

• Va urma…

2018 ©Th3Mirr0r