CONFESIUNE – Prolog – III

CONFESIUNE

Volumul I

*** Prolog ***

III

“Ca dintr-o Oglindă, să spun, la rându-mi, că nu toate sunt spre a fi cunoscute?.. Privesc în mine însumi, văzându-mi – la propriu – nevrednicia. Ce mi-au trebuit, a le cunoaște?! Atâta otravă! Ah, s-a otrăvit mintea mea, de atâta sete de cunoaștere! Dar mai grav, s-a otrăvit sufletul de mândrie – și de-am cunoscut-o, una dintre cele mai înșelătoare trufii! La ce bun, toate acestea?! O, înnegritule suflet!!.. O, câtă – dar câtă – și câtă, a lumii acesteia, deșertăciune!..

Ori eu, nevrednicul – spre ce mi s-a dat a cunoaște frânturi, din toate acestea?! Iar dincolo de știința aceasta a lumii, să cuprind atâta întunecime, – încât, ca tiranul, să mă fi privit ca-ntr-o oglindă, chipu-mi hâd, blestemat?! O! Înnegritule suflet!.. Oare, așa să fi fost lăsat, ca pentru a cunoaște albul, trebuie recunoscut negrul?.. Și dacă nu tot ce-i negru, e alb, ci doar un amestec, atunci, ce este – dintr-aceleași, parte albă și neagră?! Ce anume, să-mi pară a-mi fi – ca dintr-o umbră, care și aceeași, derivă dintr-o lumină!?!.. Și dacă n-ar fi lumina, cum s-ar considera umbra – și umbra însăși, pe timp de zi, are  o proiecție – cum și pe timp de noapte, o altă proiecție; dar și dintr-o încăpere, unde e lumină mai multă, se împrăștie întunericul, iar unde nu pătrunde lumina, totul e din ce în ce mai întunecat; să se fi întunecat pe atât de mult, sufletul meu?!..

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, iartă-mă și miluiește-mă pe mine păcătosul!..”

[]

CONFESIUNE – Vol. I

2018 – 2019 ©Th3Mirr0r