HAPLEA – Vol. I – Partea I: Și se născu.

HAPLEA

Vol. I – Partea I:

*** Și se născu. ***

I.

“Genetica, dom’le, genetica! Asta-‚’i cheia! Cheia aceea, de poți deschide orice ușă, ca mai apoi, s-o arunci liniștit! Nu ușa, cheia. Că ușa n-ai cum o-arunca, numaidecât dacă n-ai smulge-o dintr-a sa nobilă, trainică balama. Da’ ce te-‚’i face, dumneata, dacă s-ar înțăpeni cheia-într-însa?! Și n-ai mai putea scoate nici ochiul din gaura cheii, că ți-o fi rămas înfipt la ceea ce se vede dincolo de lume, colo unde pe-ascunselea, s-amestecă umbre de genii, cu lumine de femei ce poartă moravuri ușoare ca fulgii lu Modemoiselle de Anserini, pe când cei de s-amestecară-n păpuriș priveau spirite ludice cu luare-aminte la unduirile valurilor laice și tocmai atunci, pe furiș, dispăreau și glasurile sirenelor tainice, pin sălcii pletoase care veneau singure la mal, căutând cupele de opal, tr-a gusta măcar o clipă, ambrozia zeilor?”

„Care zei, domnule, că aceia nu-s altăceva decât o invenție! Ce tot bolborosești dumneata?”

„Invenție, invenție, da’ ies bani buni dintr-însa, nu-i așa?!.. Nu-ți vine-a crede, ia du-te de-întreabă academicimea, la câtă sminteală le tot cumpără colo-n tarabe, de-o vreme, prostimea!”

„Bine, bine, dar asta, noi o știm deja, – în definitiv, întreg Cultul Minciunii, se bazează pe naivitatea susținătorilor, ocrotitorilor, alegătorilor, mult-rugătorilor.. și în plus, atât timp cât ies bani frumușei, din toate acestea, de ce nu?! Paralei, părăluțeeeee…”

“Dăm banane, la maimuțe?!..”

„Ha, ha! Dăm și pietre, le zicem că-s din epoca de piatră, numa-numa să vină să plătească biletul câștigător! Ba le fabricăm și mult-vestita bâtă de Neanderthal! Le dăm și colți de mamuți, – ei vin cu bănișorii, noi cu discursuri, îi fermecăm frumușel, de-i lăsăm pe urmă și muți!..”

„Iaca, mai vii de-acasă, pe nespusă masă, conașule. Însă eu, prefer simplitatea desagei mele. În ea, nu țin de nici unele, – sau, mai bine zis, nu țin de nici unele dintre cele ce-și năzuiește lumea. Și tu vreai a ști adevărul?! – Mă întreb – ca un necunoscut. Mai poți să-l distingi, măcar?!”

 „Dumneata ești culmea! Noi, trebuie să știm adevărul. Am apelat la bunăvoința dumitale, nu doar ca trimis al lor, – ci mai ales, pentru mine. Pentru mine, personal. Poate că pot înțelege că-i disprețuiești, însă, nu am venit pentru a ne sfădi pe acestea, – și apoi, eu îți dau dreptate. Însă!  Numai noi, trebuie să știm adevărul. Noi, cei care ne deosebim. Poate nu dumneata, care nu te afli printre cei ca noi. Însă, noi, cei care știm aceste aspecte ale Realității, noi, trebuie să știm adevărul care ne preocupă, care ne interesează, care ne permite să fim ceea ce suntem. Nu și ei. Ce ne-am face, noi, într-o lume în care adevărul să triumfe, pretutindeni?! N-am mai avea nimic ce să vindem. Minciuna, aceea, da, – aceea și tocmai – și numai aceea, se vinde cel mai bine, și putem obține cele mai bune profituri, la cum bine știm, e cea mai bună metodă de a controla societatea noastră, promițându-le Progresul, născându-le ideea de Civilizațiune! “

„Eiiii?! Vezi!?! Mai vii de-acasă! Abia acum, pricepi și dumneata!”

„Bine, ce pricep eu, tocmai ți-am spus, dar ce să pricep din cele ce mi le-ai amestecat drept răspuns, întrebării mele, cu ceva vreme-n urmă? „

“Cum, nici acum, nu ți-ai dat seama, despre ce vorbirăm?!”

„Cum să nu-mi dau seama?! Ți-am cerut a-mi zice ceva despre Genie, iar dumneata, m-ai foit cu discursul cheii aruncate-n ușă, ’poi, cu ușa smulsă și lacul revărsându-se, ba încă și cu ce petreceri erau ținute când la marginea lacului, când în budoarele cadânelor. Ce-i nebuneala aceasta?! Și ce treabă are, cu Genialitatea?!”

„Nici acuma, n-ai priceput, nu-i așa?!”

„Măi! Mama ei de pricepere! Ce treabă, are una cu alta?!”

„Treaba ca treaba, da să vezi col’-șe, socoteala!”

[ … ]

Va urma…

2023 ©Th3Mirr0r