CONFESIUNE – Prolog – II

CONFESIUNE

Volumul I

*** Prolog ***

II

“O! Doamne, Dumnezeule! Cu ce folos, s-a făcut, a cunoaște atât de multe, și a recunoaște cât de puține sunt toate acestea?! Cu ce folos, mi-a fost, a ști despre densitatea unui punct, din măreția Operei Tale?!.. Un punct al Creației, să pot spune – despre acesta – că mi-l pot închipui, cu densitatea acestuia dincolo de orice închipuire lumească, unde Măreția Ta se revede ca o oglindă în lucrurile cele pe atât de mici încât să depășească limitele a ceea ce-mi pare a-mi fi o realitate?! Și cu ce folos, a ști din acestea, tocmai mie, nevrednicului?! Și de aș fi fost vrednic de ceva, să fi fost învrednicirea aceasta, spre a cunoaște toate acestea – fie dintr-un singur punct – spre a realiza cât am fost de nevrednic?! O! Din cele nutrite de oameni, de-a lungul a câtorva milenii,  cum de s-au învrednicit unii și alții, a cunoaște câte ceva din cele ce mie îmi par că mai bine nu le-ar fi cunoscut?! O! Din cele aflate, s-au născut unele dintre cele mai nocive științe, ajunse nu doar ca arme – ci mai grav, a fi chiar slăvite, de către oameni?! De ce, Doamne, Dumnezeule, toate acestea?! Cei ca mine au fost ei înșiși, arme – și tot cele ce au făcut cunoscute lumii, s-au folosit tot la crearea armelor! Să fie toate acestea, ca o învățătură într-a întări ideea că mai bine nu s-ar fi cunoscut, toate acestea?!.. Și cu ce folos, din micimea aceasta, a fi cunoscută – sau chiar a părea o imensitate, ca fiind cunoscută?! Când toate acestea – cunoscute, asupra densității unui punct, din aparenta nemărginire a lor, au limitele mărginirii, de ce oare, spre ce folos, a fi cunoscute?!“

“De Profundis, Obscuris Vera Involvens”

[ … ]

Va urma …

[]

CONFESIUNE – Vol. I

2018 – 2019 ©Th3Mirr0r