CONFESIUNE – Prolog – I

CONFESIUNE

Volumul I

*** Prolog ***

I

“Pe cât de multe aflu, pe cât de puține cunosc! Câte sunt cele multe, spre a le cunoaște – și câte, fost-au pe atât de puține, încât să nu le fi cunoscut?!.. Cu cât aflu despre cele puține, ce multe îmi par – și pe cât de multe sunt, într-atât de puține, cunosc! O! Doamne, Dumnezeule! Ce este densitatea unui singur punct, dintr-o infinitate a infinităților mărginite de limitele cunoașterii! Câtă densitate, să fie chiar și într-un singur punct dintr-un ocean al infinitului – și unde închipuirea acelei infinități este o limită, a limitei limitelor – și din care propria mea limitare a ceea ce-mi pare a fi nemărginit se mărginește de la sine, prin lipsa cunoașterii mele – dar mai mult, câtă de multă cunoaștere, numai Tu, Doamne Dumnezeule, puteai sădi într-un singur punct a cărui densitate îmi pare-a-mi fi fost cunoscută, necunoscând-o-întru totul – ca și precum acea neînchipuită nemărginire și-a cuprins mărginirea, dintr-o limită a unei funcții, din integralitatea căreia să fi spus, într-o clipă: o, cât de multe, mi s-au dat a cunoaște! Și pe cât de multe, am cunoscut, să fie – cu adevărat – atât de puține! Numai Înțelepciunea Ta,  Doamne, Dumnezeule, putea sădi într-un singur punct, atâta cunoaștere – acea cunoaștere însăși, o frântură fiind, din Cunoașterea recunoscută într-un punct! O! Și dacă atâta densitate are un simplu punct, dintr-un ocean! – Ce este Știința?! Dar dincolo de aceea, ce este Cunoașterea?! Cu cât mai multe cunosc, cu atât mai puține pot spune că am cunoscut – și cu cât mai multe am recunoscut, cât de puțin, am aflat a cunoaște!..”

[ … ]

Va urma …

[]

CONFESIUNE – Vol. I

2018 – 2019 ©Th3Mirr0r