TĂCERE – „Viața unui prost” – I.I

TĂCERE

„Viața unui prost”

[ I.I ]

“Cine sunt eu, când nimic nu mă identifică din știința drăcească a lumii aceste, care să îi spună unuia ce socoate că ar fi?! Iar din moment ce s-ar întreba aceeași știință asupra a ceea ce este sau i se pare că ar fi, și neavând identitate, prin sinele propriu, n-ar avea răspuns, eu însumi, atât de diferențiat de aceasta, prin Obârșie, adâncul cercetării, găsescu-mi, răspunzând: nimic, fără Dumnezeu!

Știu, este un adevăr zguduitor, pentru mulți, a-l afla, asupra acestei științe, iar eu, bietul nevrednic, a îndrăzni să vorbesc despre acestea, știindu-mă în păcate, – și-n păcatele-mi aflat, aș fi fățarnic, a judeca. Îmi asum netrebnicia unei mustrări, totuși, și asta, din iubirea pe care o am față de alții, din puținătatea nevredniciei mele de-a ști o fărâmă din Iubire; poate că trebuie să veghez mai mult, la ceea ce voi a relata, de-a lungul acestui jurnal personalizat, fiindcă, astfel de adevăruri, devin arme, și pot vătăma, pe cei care neînțelegându-le în Adâncime, se lovesc precum bărcile de stâncile țărmului, pe timp de furtună. Însă, să nu fie aceasta, o răbufnire a furtunii ce zace în mine, din pricina cunoașterii aceasta chinuitoare, și nici din zbuciumul meu sufletesc, fiindcă n-am nicio urmă de alinare, alta decât Dumnezeu, – să ajungi, efectiv, strivit de o lume potrivnică lui Dumnezeu, și să lupți cu tine însuți ca s-o înțelegi, ca nu cumva mânia să te cuprindă, nici ura, – și dincolo de acestea, să nu mai vezi prieteni adevărați, de încredere, cu care să poți vorbi nestingherit,  e strigător la Cer! Dar să nu fie aceste ale mele neputințe, asupra-ți, ție, celui care ajungi a citi acestea, ci, precum acela care la masa sa are întinse tot soiul de bucate, din cele ce îți sunt de folos, păstrează-le, iară cele ce nu-ți sunt spre folosință, leapădă-le, ca pe cele neprielnice gurii tale, nu care cumva, să te vatămi, din vreo nechibzuință de-a mea, spre care să nu fi vegheat. Sunt adevăruri tulburătoare, despre această lume, și nu vreau să-ți fie apăsătoare, cumva, știindu-le, ci, mai degrabă, din cuprinderea lor, a le fi de folos altora, care mai mult decât – tu care le afli, – nepricepându-le, contribuie, fără de cunoașterea lor, la stârpirea a tot ceea ce este Uman, Omenesc. A nu-ți fie nici ție, pricine inimii tale, având propriul tău război sufletesc, în orice formă a sa, eu necunoscând starea minții și inimii tale, voi încerca să fiu cât mai fin, în exprimarea lor, spre a nu te împovăra. Trăim într-o lume în care este nevoie de Sacrificiu. Cunoscând unele adevăruri, atât cât ne sunt permisibile minții și inimii noastre, să fim de folos! Eu la rându-mi, măcar atât, să fi făcut. Eu, Prostul. Da. Prostul… Iată o micuță parte, din Viața unui Prost!..”

• Va urma…

2018 ©Th3Mirr0r

TĂCERE – Vol. I:

„Viața unui prost”