The Mirror – Log Sheets – XLVII – What is my life, and what is my fate? ..

The Mirror – “Log Sheets” [XLVII]

Chapter XLVII: What is my life, and what is my fate? ..

“But, oh, dear snail, my friend, as you pass like a brave soldier, among the blades of grass, cutting your way in the green paradise, you can’t have such a commotion, can you ?! For you, the world is like that, feeling at home, wherever my hands would carry you, even though you have your own house, which you behave with so much stoicism and worthiness, right ?! And if I were to take you from this cemetery where I, the village bell-ringer, spend my time – tell me, usefully – thinking about these nothingness, or chattering like crazy, with everything I encounter in my way, for debauchery and use, in their utterances, isn’t it, that you lack nothing ?! And wherever my hand would place you, you will rejoice, alike, under the light of my eyes, always finding a purpose for which you were created, – tell me, isn’t it ?! Here’s what I’m really missing! For the worldly, at the same time, bring me anxiety, as indeed the turmoil of the one who has not yet overcome his passions and lusts, – and the heavenly ones bring peace, thus always learning, to seek my true purpose, intertwined as that of the human being who seeks God, everywhere, to know Him through His Works, to love Him, recognizing His True Friend, Master and Loving Man, isn’t it, dear friend? What is my life, when the Moment does not belong to me, and what is my fate, when I control nothing? What can be my time, when Existence spends me in these lands, to find out my joints, in all, with the senses that have been given to me, and what is my agony, when everything seems to me to be Vanity?

Or, if, although wounded in soul, I always find myself, when I turn my eyes to the Holy Church, finding the resting place of all burdened souls, what has it given me to understand? Doesn’t God, Righteous and Loving, call me to Him? And even though I am full of sins, I am welcomed with open arms, in the sanctuary, to look and marvel at what I have been given to see, to listen to, and to remember what I have been given to I hear, feel and calm down when what is happening is the Grace of God, bringing His Peace, into my troubled soul. And if in the world, being, I am for a time, as much as I am given, all this, to learn them, in a journey, carried as a guest from one side to another, to know and understand, whether , what am I really missing ?! God has planted in me everything I need for this journey. Only I, in my recklessness, should believe that I am missing something, asking for what I already have. Only I, in my helplessness, can believe that I can do something, without really knowing what is to be done, of my own free will, without understanding what is really good. Only I, in my weakness, should ask for what is of no use to me, imagining any use for me! When will I really understand why everything is shown to me often in vain ?! When I really understand that everything I want, I don’t know what I really want – that everything I hope for is not right for me – or that everything that would happen to me, is it only a guide to the true purpose, which I do not understand, because I am not prepared for it? And if they are all fleeting, what else do I waste my time with, wasting my life?! .. Here, this, yes, question, no answer! I wasted my life on this nothingness, oh, my friend, I’m lying! My life is wasted in this temporality! That he was right – God rest his soul! – Father Ioanichie Bălan: “Christian, take care of your pit(grave)!” – “See for yourself and be silent like the dead in the pit!” What an exhortation, to all Orthodox Christians, from a clergyman of the nation! And what Simplicity, in this empowerment! But I have no idea, of its true significance, to correct myself, always asking God for a good beginning in everything, and to give me everything He knows, better, that it is useful to me! Here, shortcomings! What shortcomings ?! I really don’t miss anything, do I, my friend ?! I would rather call myself a hypocrite, to ask for something! .. Because if I were to really look for my shortcomings, oh, how many I can’t find, researching myself hard ?! I lack the right account, – for if I did not lack, I would have no shortcomings. I lack myself, all the heavenly goodness, for the goodness of this world, don’t I?! injury, isn’t it?! .. ”

2020 ©Th3Mirr0r

Chapter XLVII: What is my life, and what is my fate? ..

Romanian translation

Oglinda – “File de Jurnal” [XLVII]

Capitolul XLVII: Ce este viața mea, și ce este soarta mea?..

„Însă, prietene culbec, tu treci ca un brav ostaș, printre firele de iarbă, croindu-ți drumeția în raiul de verdeață, n-ai cum să ai astfel de zbucium, nu-i așa?! Pentru tine, lumea este atfel, simțindu-te ca acasă, oriunde te-ar purta mâinile mele, deși ai propria ta casă, pe care s-o porți cu atâta stoicism și vrednicie, nu-i așa?! Iar dacă te-aș lua dintr-acest cimitir în care eu, clopotarul satului, îmi petrec timpul – zicu-mi, cu folos – cugetând la nimicurile-acestea, ori pălăvrăgind precum nebunul, cu tot ceea ce întâlnesc în calea-mi, pentru osăbire și folosință, întru rostuirile lor, nu-i așa, că ție nimică nu-ți lipsește?! Și oriunde te-ar așeza mâna mea, bucura-te-vei, deopotrivă, sub lumina ochilor mei, regăsindu-ți mereu un scop, pentru care ai fost creat, – zi-mi, nu-i așa?! Iată ceea ce-mi lipsește mie, cu adevărat! Căci cele lumești, deopotrivă, îmi aduc neliniște, ca de altfel, zbuciumul celui care încă nu și-a biruit patimile și poftele sale, – iară cele cerești, aduc liniștirea, învățând astfel mereu, să-mi caut adevăratul meu scop, împletit ca acel al ființei umane care să-L caute pe Dumnezeu, pretutindeni, să-L cunoască prin Lucrările Sale, să-L iubească, recunoscându-L pe Adevăratul său Prieten, Stăpân și de oameni Iubitor, nu-i așa, prietene drag? Ce este viața mea, când Clipa nu-mi aparține, și ce este soarta mea, când nimic nu stăpânesc? Ce poate fi vremea mea, când Existența mă petrece pe aceste meleaguri, a-mi afla rosturile, întru toate, cu simțurile care mi s-au dăruit, și ce este agonisirea mea, când totul mi se arată a fi Deșertăciune?

Ori, dacă deși vătămat sufletește fiind, mereu mă regăsesc, atunci când îmi îndrept ochii mei înspre Sfânta Biserică, aflând locul de odihnire al tuturor sufletelor împovărate, oare ce mi-i dat a înțelege? Nu cumva, Dumnezeu, Drept și de oameni Iubitor, mă cheamă la El? Și chiar dacă eu sunt plin de păcate, sunt primit cu brațele deschise, în lăcașul sfințeniei, să privesc și să mă minunez de ceea ce mi-e dat să văd, să ascult și să mă iau aminte la ceea ce mi-e dat să aud, să simt și să mă liniștesc când ceea ce se petrece este Harul lui Dumnezeu, aducând Pacea Sa, în sufletul meu zbuciumat. Iară dacă în lume, fiind, sunt pentru o vreme, atât cât mi-e dat, toate acestea, a le învăța, într-o călătorie, purtat ca un oaspete dintr-o parte într-alta, spre a cunoaște și înțelege, oare, ce îmi lipsește, cu adevărat?! Dumnezeu a sădit în mine tot ceea ce-mi trebuie, pentru călătoria aceasta. Numai eu, în nechibzuința-mi, să cred că-mi lipsește ceva, cerând ceea ce am deja. Numai eu, în neputința-mi, să cred că pot face ceva, fără a ști cu adevărat ceea ce este de făcut, din voința-mi, fără de a pricepe ceea ce este bun cu adevărat. Numai eu, în slăbiciunea-mi, să cer ceea ce nu-mi este de folos, închipuindu-mi vreo folosință! Oare, când voi înțelege, cu adevărat, de ce toate mi se arată a fi adesea, în zadar?! Oare, când voi înțelege, cu adevărat, că tot ce vreau, nu știu ce vreau, cu adevărat, – că tot ce nădăjduiesc, nu-i ceea ce îmi este potrivit, – ori, că tot ceea ce mi s-ar întâmpla, nu este decât o călăuzire către scopul cel adevărat, pe care să nu-l înțeleg, fiindcă nu sunt pregătit, într-aceasta? Și dacă toate sunt trecătoare, ce-mi mai pierd vremea, cu ele, risipindu-mi clipele vieții?!.. Iaca, aceasta, da, întrebare, fără răspuns! Mi-am risipit viața, pe aceste nimicuri, o, prietene culbec! Risipitu-s-a, viața mea, pe vremelnicia aceasta! Că bine zicea – Dumnezeu să-i odihnească sufletul! – părintele Ioanichie Bălan: “creștine, vezi-ți de groapa ta!” – „Vezi-ți de sineți și taci ca mortul în groapă!” Ce îndemn, către toți creștinii ortodocși, de la un duhovnic al neamului! Și câtă Simplitate, într-această povățuire! Dar n-am eu habar, de însemnătatea sa cea adevărată, ca să mă îndreptez, cerând de la Dumnezeu mereu un început bun în toate, și să-mi deie tot ceea ce Știe El, mai bine, că-mi este de folos! Iaca, lipsuri! Ce lipsuri?! Nu-mi lipsește nimic, cu adevărat, nu-i așa, prietene?! Mai degrabă m-aș numi fățarnic, a cere câte ceva!.. Căci dacă ar fi să caut, cu adevărat, lipsurile mele, o, câte nu găsesc, cercetându-mă de zor?! Îmi lipsește dreapta socotință, – căci dacă nu mi-ar lipsi, n-aș avea lipsuri. Mă lipsesc eu însumi, de toate bunătățile cerești, pentru bunătățile lumii aceste, nu-i așa?!.. Mă lipsesc eu însumi, de la Viața cea adevărată, risipind puterile sufletești, pe iluzii, care nu duc nicăieri, altundeva, decât către vătămare, nu-i așa?!..”

Oglinda – Capitolul XLVII: Ce este viața mea, și ce este soarta mea?..