The Mirror – Log Sheets – XLVI – My eye doesn’t know

The Mirror – “Log Sheets” [XLVI]

Chapter XLVI: My eye doesn’t know

“I look with joy at a child born in this world of temporality, with one eye, – and with sorrow, in the other, for I know what will go, on the paths of this life, to Life, or to death . It is a joy, then, the birth of babies, when they are brought into the world to know God, – and it is a complaint, their bringing to be given to death and hell! .. And my eyes look at them, recognizing them , from their research, distinguishing and taking into account, at all, because many meanings, are glimpsed through them, like many others, which I am not given to know, use, to those that cannot be recognized. The eye that is awake, rejoices in Life, grieving in the death of the soul. The eye that is is numb, rejoices in Existence, grieving to death. The eye that is asleep, enjoys Illusions, as well as its complaint, from dreaming and deception. Misleading, there are many, as well as harmful, alike.

But what can I say to those who, in turn, being the same children, have built a prison from which whether they are rich or poor, strong or weak, servants or soldiers, kings or soldiers, they will not return to God, no one will escape ?! What can I say to those who participate in this tyranny ?! Be happy, the time of complaint will come, when you will realize, for what you do! Crazy, crazy, you don’t know what you’re talking about! – They tell me. But their imprisonment is the same, when a madman can see the bars behind them, shouting from the heartbeat of their hearts. Their imprisonment is the same, when a madman can distinguish their soul damage, according to the movements that take place in what transcends, through – in – from them. My eye does not know who to mourn, first, those who rejoice in vain, or those who base their happiness, the unhappiness of others, those who hop for joy, chirping, or those who dance and triumph , trampling on corpses! My eye does not know which of them to mourn, beforehand, those who make great names in this world, enchanting them all in the tribunes, with great honor, and boasting, like gods, of telling them that it is but this world, and nothing awaits them after death, so that they may do whatever passes through their minds and hearts, for their passions and lusts, for the glorification of death in the world, the edification of sin, and the lawlessness of iniquity, – or those which helps to invent methods of imprisonment, or of incarceration and insertion of the masses, in a list of numbers! My eye, does not know before which, to grieve, to those who participate in the progressive injury of the souls of my fellow men, with a whole school of satan, for the Academy of evil and iniquity, magic and witchcraft, – or those who cooperate and collaborate, teachers and disciples alike, for the loss of so many souls and at the same time, human lives! My eye, does not know to whom, to direct pity, to those who openly declare themselves as enemies of mankind, in the laughter of the crowds that acclaim their tyranny, with minds seized by the transcendent worldly spirit, or with hearts full of passions and lusts , in a dream of the new Babylon, – or to those who from the shadows, watch over how all these times are going, laughing at the poor human beings that together, they brought through the human behavioral control, progressive, from the stage of higher beings already evolved, to that of evaluated monkeys, from the stage of higher beings and crowns of God’s Creation, to that of mindless beasts, from the stage of human beings, to that of numbers in a list of numbers, within the System that they conceived, developed, promoted and perfected, not knowing that this prison, is also theirs, this hospital of lunatics, is also theirs, and that they will be accountable for all their iniquities, for all their injuries , if not in this life, in the next, after death, and at the Fearful Judgment of the Heavenly Lord and King Jesus Christ, for infants in this world of temporality, in these times, are either killed before conception, or during conception. , either, from the womb, or, since birth, for their mad paradise, – in which legalized crime is the law they glorify, the edification of sin is the law of liberty which they honor, the law of iniquity, is tyranny which they preach, through thoughts, words, deeds, individually, collectively, in separation, or all together. And what is to be said, my friend, to these poor people?! .. ”

2020 ©Th3Mirr0r

Chapter XLVI: My eye doesn’t know

Romanian translation

Oglinda – “File de Jurnal” [XLVI]

Capitolul XLVI: Ochiul meu nu știe

„Cu bucurie, privesc un copilaș care se naște într-această lume a vremelniciei, cu un ochi, – iară cu întristare, întru celălalt, căci știu spre ceea ce se va îndrepta, pe cărările vieții acesteia, către Viață, ori, către moarte. Este o bucurie, așadar, nașterea de prunci, atunci când sunt aduși pe lume pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu, – și este o plângere, aducerea lor pentru a fi dați morții și iadului!.. Iară ochii mei privesc la acestea, recunoscându-le, din cercetarea lor, osebind și luând aminte, la toate, căci multe rosturi, se întrevăd prin acestea, precum multe altele, care nu-mi sunt date a le cunoaște, folosință, către cele ce nu se pot recunoaște. Ochiul care este treaz, se bucură întru Viață, întristându-se întru moartea sufletească. Ochiul care este este amorțit, se bucură întru Existență, întristându-se către moarte. Ochiul care este adormit, se bucură de Iluzii, pe tot cât și plângerea sa, din visare și amăgire. Înșelătoare, sunt multe, cum și vătămătoare, deopotrivă.

Dar ce le pot spune celor care la rându-le, aceiași copilași, fiind, și-au clădit o închisoare din care indiferent că sunt bogați sau săraci, puternici sau slabi, slugi sau ostași, împărați sau oșteni, de nu se vor întoarce la Dumnezeu, nimeni nu va mai scăpa?! Ce le pot spune celor care participă la tirania aceasta?! Fericiți-vă, va veni timpul plângerii, când veți da seamă, pentru cele ce faceți! Nebunule, nebunule, nu știi ce vorbești! – zică-mi aceștia. Însă închisoarea lor este aceeași, când un nebun le poate întrevedea gratiile după care strigă, din zbuciumul inimii lor. Închisoarea lor este aceeași, când un nebun le poate osebi vătămarea sufletească, după mișcările care se petrec în ceea ce transcende, prin – în – dela dânșii. Ochiul meu nu știe pe care să-i plângă, dintâi, pe cei care se fericesc în van, sau pe cei care își întemeiază fericirea lor, pe nefericirea altora, pe cei care țopăiesc de bucurie, chiuind, sau pe cei care dănțuiesc și triumfă, călcând pe cadavre! Ochiul meu nu știe pe care dintre aceștia să-i jelească, mai dinainte, pe cei care își fac nume mari prin lumea aceasta, fermecându-i pe toți la tribune, cu mare cinste și fălindu-se, ca niște zei, spunându-le că nu este decât lumea aceasta și nimic nu-i așteaptă după moarte, așa că pot face orice le trece prin minți și prin inimi, pentru patimile și poftele lor, pentru slăvirea morții prin lume, edificarea păcatului și legiferarea fărădelegii, – sau pe cei care ajută la născocirea metodelor de împrizonierat, ori de încarcerare și înseriere a maselor, într-o listă cu numere! Ochiul meu, nu știe spre care mai dinainte, să se întristeze, spre cei care participă la vătămarea progresivă a sufletelor semenilor mei, cu o întreagă școală a satanei, pentru Academia răului și a fărădelegii, magiei și vrăjitoriei, – sau pe cei care cooperează și colaborează, dascăli și ucenici deopotrivă, pentru pierderea atâtor suflete și totodată, vieți omenești! Ochiul meu, nu știe către cine, să-și îndrepteze milă, spre cei care se declară fățiș ca potrivnici ai omenirii, în râsetele mulțimilor care le aclamă tirania, cu mințile acaparate de duhul lumesc care transcende, ori cu inimile cuprinse de patimi și pofte, într-o visare a noului Babilon, – ori spre cei care din umbră, veghează asupra a cum decurg toate vremurile acestea, râzând de bietele ființe omenești pe care deîmpreună, le-au adus prin controlul comportamental uman, progresiv, de la stadiul de ființe superioare deja evoluate, la cel de maimuțe evaluate, de la stadiul de ființe superioare și cununi ale Creației lui Dumnezeu, la cel al dobitoacelor fără de minte, de la stadiul de ființe umane, la cel de numere într-o listă cu numere, în cadrul Sistemului pe care l-au conceput, dezvoltat, promovat și perfecționat, neștiind că această închisoare, este și a lor, spitalul acesta de nebuni, este și al lor, și că vor da seamă pentru toate fărădelegile lor, pentru toate vătămările lor, dacă nu în viața aceasta, în cealaltă, după moarte și la Înfricoșătoarea Judecată a Stăpânului și Împăratului Ceresc Iisus Hristos, căci pruncii în lumea aceasta a vremelniciei, într-aceste vremuri, sunt fie uciși încă de dinainte de concepție, fie, în timpul conceperii, fie, încă din pântece, fie, încă de după naștere, pentru paradisul lor nebunesc, – în care crima legalizată este legea pe care și-o slăvesc, edificarea păcatului este legea libertății pe care și-o cinstesc, legiferarea fărădelegii, este tirania pe care și-o propovăduiesc, prin gânduri, prin vorbe, prin fapte, individual, colectiv, în separație, sau toți laolaltă. Și ce este de spus, o, prietene, sărmanilor aceștia?!..”

2020 ©Th3Mirr0r

Oglinda – Capitolul XLVI: Ochiul meu nu știe