The Mirror – Log Sheets – XXXIII – A

The Mirror – “Log Sheets” [XXXIII]

Chapter XXXIII – A

„A. With this, it begins, – with this, it is added; with it, it ignites, – with it, it mixes; with this, it deepens, – with this, it is pressed; with it, it hides, – with it, it becomes numb; with this, he falls asleep, – with this, he soothes. Truth. True. Really. At the same time, the baby opens his eyes, proving to him what Reality is. Truly, the infant begins his Living, even before he is born into this world of pain, suffering, sacrifice, his preparation for the Life to come, confessed by the Truth That He is beyond all this. Indeed, every soul is bound to this Truth by what it is. Indeed, the infant, being born, seeks the Truth to which he feels connected, having his own truth, imprinted in the depths of being. With it, on his lips, speaking to him, in all the languages of the earth, with the cry of pain, to what he knows to be a world of pain. With just a sound, he enters Reality, reflecting it around him, joining him with a unique, personal vibration, which identifies him, through which he identifies himself, in the Truth that is revealed to him. With his personal truth, the baby begins his journey in this world, as soon as he utters it, to his unique, specific speech, penetrating this Reality, with a Vowel. Simple. A. The same vowel, consolidates his existence in this world – where – being born, he demands his right to be. Theme. Or, in order to be the same, it is added to it. With an Addition, his life into existence begins, – for from the same, its beginning is even before his birth, to the world to be perceived, his eyes burning, to the light, – from their opening, embracing everything that is revealed to him, that he is – from and in Existence. The truth carries him into Existence. And the baby, being born in this world where he participates, being of Existence, has the same specific connection and which, linking him to the Truth, shows him that he is. With this vowel – A – which he utters, the baby says, simply: I am. And his identity carrying the Truth, through the Soul, confirms to him that it is – of Existence. With the identity deeply imprinted in his being, the baby begins the journey into this world in which to co-exist, – but his being, his identity, as a soul, carries the being even before he is born. Before his birth, the soul encompasses another life. A life that begins with the awakening, to life, with its identity – its own and specific. A life that occurs even before it is conceived. A life that is established towards the Existential, from the moment of conception. But his conception takes place only when that flame is ignited, when that Life is given to him, to which he is called, in Existence, to be born into this world, – and from his journey, to prepare for a another life, the one after his death. Or, that spark, which is produced, to ignite his soul, is the same one that carries him to the Truth. That spark, remains burning, as long as during his earthly life, he will live in that Truth, to which he is bound, by his own identity, having at the same time free choice, by his will. The soul, therefore, throughout earthly life, can comprehend all that is revealed to it, from the Truth, having the same freedom, which belongs entirely to it, and which no one can truly take from it — for identity his, as a soul, is the same. The soul, indeed, has its flame, started from the same spark that giving it Life, brought it to Existence.

With that vowel, the baby speaks, in Truth, confessing it: I exist. With the same vowel, the baby confesses his identity, on this world in which he is born, he shows his freedom, towards Existence. A. Both. That’s it. That’s it. This one. This is the same. Same. Same. The same. Same Reality. This Reality. The same Truth. Each with its own truth. Each with its own identity. Each with his own soul. Everyone has the same freedom. Free will, of his own choosing. The choice of Life, belonging to him – as much as the choice of Existence. The choice of the One and Eternal Truth – Who is God – One Triune God, – the Father, the Son and the Holy Spirit, – or the choice of one’s own, personal truth, as well as that borrowed from the projections of others. Or, the baby, being born, confesses the same Truth: A. His weeping confesses to him. His tears. His eyes. His speech. With just one sound. With just a simple vowel … ”

2020 ©Th3Mirr0r

Chapter XXXIII – A

Romanian translation

Oglinda – “File de Jurnal” [XXXIII]

Capitolul XXXIII: A

„A. Cu aceasta, se începe, – cu aceasta, se adaugă; cu aceasta, se aprinde, – cu aceasta, se amestecă; cu aceasta, se adâncește, – cu aceasta, se apasă; cu aceasta, se ascunde, – cu aceasta, se amorțește; cu aceasta, se adoarme, – cu aceasta, se alină. Adevăr. Adevărat. Într-adevăr. Cu același, pruncul deschide ochii, adeverindu-i-se ceea ce este Realitatea. Cu adevărat, pruncul își începe Trăirea, încă de dinainte de a se naște către lumea aceasta a durerii, a suferinței, a sacrificiului, a pregătirii sale pentru Viața care urmează, mărturisită prin Adevărul Carele Este dincolo de toate acestea. Într-adevăr, fiecare suflet, este legat de acest Adevăr, prin ceea ce este. Într-adevăru-i, pruncul, născându-se, caută Adevărul de care se simte legat, având propriul său adevăr, întipărit în adâncimea ființei. Cu acesta, pe buzele-i, cuvântându-l, în toate limbile pământului, cu strigătul durerii, către ceea ce cunoaște ca fiind o lume a durerii. Cu doar un sunet, pătrunde în Realitate, răsfrângându-l în jurul său, alăturându-i o vibrație unică, personală, care îl identifică, prin care se identifică, întru Adevărul care i se revelează. Cu adevărul său personal, pruncul își începe călătoria într-această lume, de îndată ce-l rostește, graiului său unic, specific, pătrunzând această Realitate, cu o Vocală. Simplă. A. Aceeași vocală, îi consolidează existența în lumea aceasta – unde – născându-se, își cere dreptul său de A fi. Temeinicia. Ori, pentru ca să fie, tot dintr-același, i se adaugă. Cu un Adaos, viața sa întru existență, începe, – căci dintr-același, începerea sa este încă dinainte de nașterea-i, către lumea pe care să o perceapă, aprinzându-i-se ochii, către lumină, – din deschiderea lor, cuprinzând tot ceea ce i se relevă, că este – din și în Existență. Adevărul îl poartă în Existență. Iar pruncul, născându-se într-această lume unde participă, fiind al Existenței, are aceeași legătură specifică și care legându-l de Adevăr, îi arată că este. Cu această vocală – A – pe care o rostește, pruncul spune, cu simplitate: sunt. Iar identitatea sa purtătoare de Adevăr, prin Suflet, îi confirmă că este – al Existenței. Cu identitatea întipărită adânc în ființa sa, pruncul începe călătoria într-această lume în care să co-existe, – dar ființa sa, identitatea sa, ca suflet, poartă ființialul încă de dinainte de a se naște. Înainte de nașterea-i, sufletul, mai cuprinde o viață. O viață care se începe o dată cu trezirea, la viață, cu identitatea sa – proprie și specifică. O viață care se produce, încă de dinainte de a fi conceput. O viață care se înființează către Existențial, din momentul conceperii. Dar conceperea sa, are loc, abia când i se aprinde acea flacără, când i se dăruiește acea Viață, spre care este chemat, întru Existență, spre a fi născut către lumea aceasta, – iar din călătoria-i, să se pregătească de o altă viață, cea de după moartea-i. Ori, acea scânteie, care se produce, spre a-i aprinde sufletul, este aceeași care îl poartă către Adevăr. Acea scânteie, rămâne aprinsă, atât timp cât de-a lungul vieții sale pământești, va trăi întru acel Adevăr, de care este legat, prin propria sa identitate, având totodată libera alegere, prin voința-i. Sufletul, așadar, de-a lungul vieții pământești, poate cuprinde tot ceea ce i se relevă, din Adevăr, având aceeași libertate, care întru totul, îi aparține, și pe care nimeni, nu i-o poate lua, cu adevărat, – căci identitatea sa, ca suflet, este aceeași. Sufletul, într-adevăr, are flacăra sa, pornită dintr-aceeași scânteie care dându-i Viață, l-a adus către Existență. Cu acea vocală, pruncul grăiește, întru Adevăr, mărturisindu-l: exist. Cu aceeași vocală, pruncul își mărturisește identitatea sa, pe această lume în care se naște, își arată libertatea sa, spre Existență. A. Atât. Atât este. Atât e. Acesta. Acesta e. Același. Aceeași. Aceiași. Acelorași. Aceeași Realitate. Această Realitate. Același Adevăr. Fiecare, având propriul său adevăr. Fiecare având propria sa identitate. Fiecare având propriul său suflet. Fiecare având aceeași libertate. Libera voință, pentru propria sa alegere. Alegerea Vieții, aparținându-i – pe tot atât de mult cât și alegerea Existenței. Alegerea Adevărului Unic și Veșnic – Carele Este Dumnezeu – Unul Dumnezeu Întreit, – Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, – sau alegerea adevărului propriu, personal, cum și cel împrumutat din proiecțiile altora. Ori, pruncul, născându-se, mărturisește un același Adevăr: A. Îl mărturisește plânsetul său. Lacrimile sale. Ochii săi. Graiul său. Cu doar un sunet. Cu doar o simplă vocală…”

Oglinda – Capitolul XXXIII: A