The Mirror – Log Sheets – XXIX – Self-research

The Mirror – “Log Sheets” [XXIX]

Chapter XXIX – Self-research

“Oh, soul, soul, soul! .. – you urged me, through Self-Research. For only in this way, the Consciousness, waking up, finds my state in which I am, notifying myself, towards vision and difference. How can they really say that ?! Words, they’re all mine. For as a child, being taught in this temporality, I dreamed, deceiving myself. I dreamed, from the same pointless question, asked of a child: tell him, child, what do you want to be, when you grow up? – What do you want to be, when you grow up? What vain dreams! What a pointless question! And how much Illusion, for the same. What can the baby be, growing over the years, in a world of hatred, in a world of revenge, in a world of iniquity, in a world of madness ?! What can a baby want in a world he doesn’t know ?! But, that dream is imprinted on him, – that deceptive dream, that there must be something, that there must be someone, – his access to the Real Purpose of the human being is suppressed, here on earth, he is denied the right to be even a human being, he is denied this soul identity and through which he anchors himself to God – and for what, all this ?! Why, a child is asked – what do you want to be – when he doesn’t know what it is, – when he doesn’t even know what it means – TO BE – ?! A! What a delusion, for this ideal. To be. To be, what ?! Something other than what you are ?! Other than what is Real, a delusion, a dream, an Illusion ?! A Screening ?! How can I ask the child about what he cannot understand – how can I give the child such a Projection of Illusion ?! How to plant in his soul such a dream, – a delusion, – a deception, – as an ideal, to which he must aspire, – even more ideals, to which he aspires, – and for what, namely ?! – to really be someone? – to be, what, exactly ?! – something other than what it is, as a human being – clearly superior ?!

The human being is clearly superior. The human being does not need Progress. Progress is a deception! The human being is already superior, what Progress does he need ?! What a delusion, – Progress! The reality, isn’t it more than telling, about this Progress, invoked in the tribunes, with pomp, to the crowd, glorifying death in the world ?! Here is Progress! Poor people, they have come to glorify their own tyrants, – they have come to create idols after idols for a worldly kingdom of passions and lusts! Here is the Progress! What can I tell a baby ?! “Welcome to the world of iniquity?” Welcome to the world of hatred? Welcome to the world of madness? Welcome, in my world, can your dreams come true? – Progress ?! Bitter deception. What a delusion, for this ideal, born of the Illusion of Reality and the sin of Pride – the mother of all evils! .. The human being is already superior. The human being does not need Evolution. The human being is already evolved. What Evolution ?! Evolution, to whom, exactly ?! Of the dark? Of improvement, to whom, exactly? Of wickedness? To perfect man in what, namely? In the transformation into a new species, from a human being to a beast ?!

Evolution – this deception, – be this, Evolution, when Reality is more than telling, in what the human being has evolved ?! The evolution of man, in order to legislate iniquity and build up sin? The evolution of man, becoming hostile to God? The evolution of man, in robbery, rape and murder ?! Is this Evolution? This, to be Progress ?! And the same Lie is repeated, from generation to generation, projecting it in the poor children, – the same deception is imprinted, from one teacher, to another, from one disciple, to another, for the same Illusion. The same Betrayal is repeated, from one generation to another, as from a monotheism, a polytheism, as from a liberalism, a nihilism, eradicating what is the human being, – since he was born, saying to him: welcome, in our world, a world in which there is nothing but what we will tell you, that there would be, – but the baby, – even the baby, knows better than those, that he was born in a world of pain, which she weeps, from birth, crying out to God, – and she does not need the genius imprinted by another Projection of the Illusion of Reality, to confess it. The genius ?! The human being has already planted everything he needs, in his genius. Doesn’t the architecture of the body confess it enough ?! But of the mind ?! But of the heart ?! The genius ?! An invention. A scam. The genius ?! An Illusion! .. What unhappiness! .. The human being is already superior.

And beyond all this, the soul – whom, does it confess ?! God, his Master, his Creator, his Friend, – and why, then, does the infant, through a Projection, be harmed by his primordial Identity, which anchors him to his Origin ?! ”

2020 ©Th3Mirr0r

Chapter XXIX – Self-research

Romanian translation

Oglinda – “File de Jurnal” [XXIX]

Capitolul XXIX: Cercetarea de sine

„O, suflete, suflete, suflete!.. – mă îndemnai, tr-a Cercetării de sine. Căci numai astfel, Conștiința, trezindu-se, îmi află starea în care mă aflu, înștiințându-mă, către învederare și osebire. Cum, oare, se pot grăi, cu adevărat, acestea?! Palavre, sunt, toate ale mele. Căci de mic, dăscălit fiind întru vremelnicia aceasta, visam, amăgindu-mă. Visam, dintr-aceeași întrebare fără de rost, pusă unui copilaș: ia spune, copile, tu ce vrei să fii, când vei fi mare? – tu ce vrei să fii, când vei crește? Ce vise deșarte! Ce întrebare, fără de rost! Și câtă Iluzie, pentru aceeași. Ce poate fi pruncul, crescând de-a lungul anilor, într-o lume a urii, într-o lume a răzbunării, într-o lume a fărădelegii, într-o lume a nebuniei?! Ce poate să-și dorească pruncul, într-o lume pe care n-o cunoaște?! Însă, i se imprimă, acel vis, – acea visare înșelătoare, că trebuie să fie ceva, că trebuie să fie cineva, – i se suprimă accesul către Scopul Real al ființei umane, aici, pe pământ, i se refuză dreptul de a fi chiar o ființă umană, i se neagă această identitate sufletească și prin care se ancorează de Dumnezeu, – și pentru ce, toate acestea?! Pentru ce, este întrebat un copilaș – tu ce vrei să fii – când nu știe ceea ce este, – când nici măcar nu știe ceea ce înseamnă – A FI – ?! O! Câtă amăgire, pentru acest ideal. Ca să fii. Ca să fii, ce?! Altceva, decât ceea ce ești?! Altceva, decât ceea ce este Real, o amăgire, un vis, o Iluzie?! O Proiecție?! Cum să-l întreb, pe copil, despre ceea ce nu poate înțelege, – cum să-i imprim, copilului, o asemenea Proiecție a Iluziei?! Cum să-i sădesc, în suflet, o asemenea visare, – o amăgire, – o înșelare, – ca un ideal, spre care trebuie să tindă, – ba chiar mai multe idealuri, spre care să năzuiască, – și pentru ce, anume?! – spre a fi, cu adevărat, cineva? – spre a fi, ce, anume?! – altceva, decât ceea ce este, ca ființă umană – net superioară?!

Ființa umană este net superioară. Ființa umană nu are nevoie de Progres. Progresul, e o înșelare! Ființa umană este deja superioară, ce Progres, să-i trebuiască?! Ce amăgire, – Progresul! Realitatea, oare nu este mai mult decât grăitoare, asupra acestui Progres, invocat la tribune, cu pompă, mulțimii, slăvind moartea prin lume?! Iată, Progresul! Sărmanii oameni, au ajuns a-și slăvi proprii lor tirani, – au ajuns a-și crea idoli după idoli pentru o împărăție lumească a patimilor și a poftelor! Iată Progresul! Ce pot să-i spun unui prunc?! – Bine ai venit, în lumea fărădelegii? Bine ai venit, în lumea urii? Bine ai venit, în lumea nebuniei? Bine ai venit, în lumea mea, visele îți pot deveni realitate? – Progres?! Amarnică înșelare. Câtă amăgire, pentru acest ideal, născut din Iluzia Realității și păcatul Mândriei – muma tuturor relelor!.. Ființa umană este deja superioară. Ființa umană nu are nevoie de Evoluție. Ființa umană este deja evoluată. Ce Evoluție?! Evoluția, cui, mai exact?! A întunericului? A perfecționării, cui, mai exact? A răutății? A perfecționa omul în ce, anume? În transformarea într-o nouă specie, din ființă umană, în fiară?!

Evoluția – această înșelare, – să fie aceasta, Evoluție, când Realitatea este mai mult decât grăitoare, în ceea ce a evoluat ființa umană?! Evoluția omului, întru legiferarea fărădelegii și edificarea păcatului? Evoluția omului, devenind potrivnic lui Dumnezeu? Evoluția omului, în jaf, viol și crimă?! Aceasta, să fie Evoluția? Acesta, să fie Progresul?! Și se repetă aceeași Minciună, din generație în generație, proiectând-o în bieții copilași, – se imprimă aceeași amăgire, de la un dascăl, la altul, de la un ucenic, către altul, pentru aceeași Iluzie. Se repetă aceeași Trădare, de la o generație către alta, ca dintr-un monoteism, un politeism, ca dintr-un liberalism, un nihilism, stârpind ceea ce este ființa umană, – încă de când s-a născut, zicându-i-se: bine ai venit, în lumea noastră, o lume în care nu există nimic decât ceea ce îți vom spune noi, că ar exista, – însă, pruncul, – până și pruncul, știe mai bine decât aceia, că s-a născut într-o lume a durerii, pe care o plânge, încă dintru nașterea-i, strigând către Dumnezeu, – și n-are nevoie de genialitatea imprimată printr-o altă Proiecție a Iluziei Realității, pentru a o mărturisi. Geniul?! Ființa umană are deja sădită tot ceea ce îi trebuie, în genia sa. Arhitectura trupului, n-o mărturisește, oare, îndeajuns?! Dar, a minții?! Dar, a inimii?! Geniul?! O invenție. O înșelăciune. Geniul?! O Iluzie!.. Ce nefericire!.. Ființa umană este deja superioară.

Iar dincolo de toate acestea, sufletul – pe cine, mărturisește?! Pe Dumnezeu, Stăpânul său, Creatorul său, Prietenul său, – și de ce, atunci, pruncului, printr-o Proiecție, i se vatamă Identitatea sa primordială, care îl ancorează de Originea sa?!”

Oglinda – Capitolul XXIX: Cercetarea de sine