The Mirror – “Log Sheets” [V]

The Mirror – “Log Sheets” [V]

Chapter V – Reasons

“But, brave judges, that’s right! Reality is the one that lasts, everywhere, just like you, as you can’t change anything, from its appearance. And since you cannot change anything, for the universe itself would not revolve around your lofty minds, nor according to the imagination from which the Illusion of Reality is born, in the same way, I will remain, for all of you, the incurable one.

How can you heal me from Reality, you poor people ?! How are you going to heal my eyes, when they were born, to look at what is presented to them ?! How will you heal my ears, when these gifts are to listen everything that is channeled to them ?! How are you going to heal my mind, since this is the accompanying endowment of discerning good and evil ?! How are you going to heal my heart, if is being let me, to capture this feeling, like a crown ?! How are you going to heal my God-given soul ?! How, o, enlightened ones, you will heal me, all this, and many other limbs that bind together, make up what is the human being, which diligently researches, over the millennia, the disciples and the teachers of darkness, as all of you revolve around knowing what cannot be known, its secret, being your madness ?!

Or you, brave, worthy judges, who come to hate all this, want to heal others from these, like countless theories, like laws that are not God’s, like the papers you call diplomas, without a real use, like minds put on despair, plotting and wandering, like hearts full of passions and lusts, shrouded in cunning and poison ?! And for what, to heal others, who are not like you, – for what, to heal them of what made you sick ?! Why, you would see someone’s eye disease, but your eye disease, wouldn’t you see it ?! Why, you would listen to someone’s ear disease, but the disease of your own ears, wouldn’t you listen to it ?! Why, you have speakers about someone’s mouth disease, but the disease of your own mouths, wouldn’t you frustrate it ?! Why, you would indicate about the disease of one’s body, but that of your body, you can’t stop it ?!

Why, you would spy on someone’s mental illness, but your sick mind, wouldn’t you get tired of it ?! Why would you invent someone’s heart disease, when your heart is sick, you wouldn’t cure it ?! What do you call, soul diseases, when your souls are still lying in the dark ?! For what reason, do you do all this ?! For what reason, do you declare as real, what is not real, as existing, what does not exist, oh, poor judges, making yourselves haters of holiness and enemies of God ?! Do you want to heal others, from the Reality that sits before you, for sight ?! But why should they be healed, exactly ?! To heal their eyes, to see only what you see ?! To heal their ears, to hear only what you hear ?!

To heal their minds, to think only what you think ?! To heal their hearts, to feel only what you feel ?! To heal their souls, to stifle them or extinguish them in the same hell that you present as an earthly paradise, of the insane ?! The poor, the pityful of you, who call madness what drives you mad, who call everything that makes you sick – but you do not see your own madness and sickness! If all those who do not think as you have learned to think, are mad, and must be healed, at all costs, then behold! You have a madman ahead of you. Crazy, really. The greatest madman, of all the madmen you have called, known, invented, healed, – whom you can kill, rather than cure. But, oh, my judges, do you want to heal me ?! Heal, first of all, this world that you have made sick, together; heal this world which, if not you, those before you, have made it sick for the same reasons; heal it, for me, so that I, in turn, can heal it. And I, on the other hand, being healed, I will never ask you to be healed, no matter how sick you may be, or others would say you are, but I will accept you as you are, as God has left you. If you do all this, righteous judges, you will be mine. But if you can’t do this, you all judge me for reasons that are not yours, and that you don’t understand in their depth, from which you can really hurt each other. ”

2020 ©Th3Mirr0r

Romanian translation

Oglinda – “File de Jurnal” [V]

Capitolul V: Rațiuni

„Însă, o, bravi, destoinici judecători, așa este! Realitatea este însăși cea care dăinuie, pretutindeni, cum la fel, voi nimic, nu puteți schimba, dintr-a sa înfățișare. Iar cum nimic nu puteți schimba, căci universul însuși, nu s-ar învârti după mințile voastre cele înalte, nici după închipuirea din care vă nașteți Iluzia Realității, pe tot așa, rămâne-voi, pentru voi, nevindecabil. Au cum să mă vindecați de Realitate, o, voi, sărmanilor?! Cum o să-mi vindecați voi ochii, când zămisliți fost-au, spre a privi cele ce li se înfățișează?! Cum o să-mi vindecați voi urechile, când aceste daruri, sunt pentru a asculta tot ceea ce li se canalizează?! Cum o să-mi vindecați voi mintea, din moment ce aceasta-i înzestrarea însoțitoare a discernerii binelui și răului?! Cum o să-mi vindecați voi inima, dacă lăsatu-mi-s-a, această simțitoare, ca o cunună?! Cum o să-mi vindecați voi sufletul cel dăruit de Dumnezeu?! Cum, o, luminaților, îmi veți vindeca voi, toate acestea, și multe alte mădulare care legându-se, împreună, alcătuiesc ceea ce este ființa umană, pe care-o cercetează de zor, de milenii, ucenicii și dascălii întunecimii, de vă învârtoșează a cunoaște ceea ce nu poate fi cunoscut, taina acesteia, fiindu-vă nebunie?! Ori voi, bravi, destoinici judecători, care ajungeți să urâți toate acestea, vreți a-i vindeca, pe alții, de la acestea, aidoma teoriilor fără de număr, aidoma legilor care nu sunt cele ale lui Dumnezeu, aidoma hârțoagelor ce vi le numiți diplome, fără de un folos Real, aidoma minților puse pe sfadă, uneltind și rătăcind, aidoma inimilor pline de patimi și pofte, cuprinse de viclenie și otravă?! Și pentru ce, a-i vindeca, pe alții, care nu sunt ca voi, – pentru ce, a-i vindeca de ceea ce i-ați îmbolnăvit?! Pentru ce, ați vedea boala ochilor cuiva, însă boala ochilor voștri, nu v-ați vedea-o?! Pentru ce, ați asculta boala urechilor cuiva, însă boala propriilor voastre urechi, nu v-ați asculta-o?! Pentru ce, ați oratori despre boala gurii cuiva, însă boala propriilor voastre guri, nu v-ați zădărnici-o?! Pentru ce, ați indica despre boala trupului cuiva, însă pe cea a trupului vostru, n-o puteți stăvili?! Pentru ce, ați iscodi despre boala minții cuiva, însă mintea voastră bolnăvicioasă, nu v-ați sătura-o?! Pentru ce ați inventa boala inimii cuiva, când inima voastră îmbolnăvită, nu v-ați vindeca-o?! Pentru ce numiți voi, boli sufletești, când sufletele voastre încă zac în întuneric?! Pentru ce pricină, faceți, toate acestea?! Pentru ce pricină, declarați ca fiind real, ceea ce nu este real, ca existent, ceea ce nu există, o, sărmanilor judecători, făcându-vă urâtori de sfințenie și potrivnici lui Dumnezeu?! Voi vreți să vindecați pe alții, de Realitatea care vă șade nainte-vă, spre învederare?! Dar, de ce trebuiesc vindecați, mai exact?! Să le vindecați ochii, spre a vedea doar ceea ce voi vedeți?! Spre a le vindeca urechile, spre a auzi doar ceea ce voi auziți?! Să le vindecați mințile, spre a gândi doar ceea ce voi gândiți?! Spre a le vindeca inimile, spre a simți doar ceea ce voi simțiți?! Spre a le vindeca sufletele, spre a le înnăbuși ori stinge într-același iad pe care îl prezentați ca pe un rai pământesc, al nebunilor?! Sărmanii, bieții de voi, care numiți nebunie ceea ce vă înnebunește, care numiți boală tot ceea ce vă îmbolnăvește, – însă nu vă vedeți propria înnebunire și îmbolnăvire! Dacă toți cei care nu gândesc după cum v-ați învățat a gândi, sunt nebuni, și trebuiesc vindecați, cu orice preț, atunci, iată! Aveți înainte-vă un nebun. Un nebun, de-a binelea. Cel mai mare nebun, dintre toți nebunii pe care i-ați numit, cunoscut, inventat, vindecat, – pe care puteți să-l ucideți, mai degrabă, decât să-l mai puteți vindeca. Însă, o, judecătorii mei, vreți să mă vindecați?! Vindecați, înainte de toate, lumea aceasta pe care ați îmbolnăvit-o, laolaltă; vindecați lumea aceasta pe care dacă nu voi înșiși, cei dinaintea voastră, au îmbolnăvit-o, dintr-aceleași pricine; vindecați-o, pentru mine, spre a mă putea la rându-mi, vindeca. Iar eu, în schimb, vindecat, fiind, nu vă voi cere să vă vindecați niciodată, oricât de bolnavi ați fi, sau alții ar spune c-ați fi, ci vă voi accepta așa cum sunteți, așa cum v-a lăsat Dumnezeu. De veți face toate acestea, drepți judecători, îmi veți fi. Însă de nu puteți face acestea, mă judecați pentru pricine care nu sunt ale voastre, și pe care nu le înțelegeți într-adâncimea lor, de la care într-adevăr, vă puteți vătăma, laolaltă.”