The Mirror – “Log Sheets” [I]

The Mirror – “Log Sheets”

Chapter I – Birth of a tyrant

“I’m sick. Reality made me sick. Being sick of Reality, many of those who never got sick (as they call themselves), or most of those who healed themselves (defying it, suppressing it destroying it in themselves, reflecting it to others) wanting to heal me, declaring me sick, by their high education, by their many diplomas, by their wonderful inventions, by their particular theories, by their incomparable laws after which they arrange their lives, those like me must be healed, in spite of the fact that Reality has been, is – and will be the same – beyond all differentiations, therefore, the human being wants to be healed by it, – but, more – the human being, modern, not only wants his own healing, but, for the common good of others, invoked, declares a need for healing, above all, proclaiming it as a law and seeking to achieve the objectives of legislation. Therefore, here I am, in the middle of a world where Reality, leads to illness, – in the midst of a world that wants to be healed by Reality, – in the midst of a world to which anything does not fit in its imagination, is a clear sign of illness, and which for personal good, or for the majority he would do anything, anything, anything … to heal anyone who opposed it.

I am surprised, therefore, to be not only in the minority, contemporary to these hostile times, but either a weapon or a monster. It must be a monstrosity, to be sick by any means or method, and then, to be told, legislated: you need to be healed. It must be a monstrosity, so that in the circumstance in which you do not let yourself be convinced voluntarily, towards your healing, to be imposed, legislated: you are with us, or against us. Thus, at the individual level, transferring to the collective, in these closed and open systems, which in turn, to define, through the process of gradual and methodical normalization, which would become the way of organizing those who wanted another Reality, an imaginary one, any aspect, or anyone who cannot integrate with it, – even anyone who would oppose, evade, deviate from the legislated principle, must be healed. Or, if the monstrosity of the System thus conceived, legislated, being, must heal the human being from Reality (otherwise, imposing nullification, annihilation, extermination) – then, I have nothing to do but embrace this opposition , declaring, before all who want to heal me: forgive me, I am sick; I got sick of Reality! Do you think, oh, you poor people, that you can heal me?! ..

I am the tyrant you all created. I am the monster to which all of you contributed. Just look into the mirror!.. That’s everything you have to see!..”

2020 ©Th3Mirr0r

Romanian Translation

Oglinda – “File de Jurnal”

Capitolul I: Nașterea unui tiran

“Sunt bolnav. Realitatea, m-a îmbolnăvit. Bolnav fiind de Realitate, mulți din cei care nu s-au îmbolnăvit niciodată(după cum se autodeclară), sau, mare parte din cei care s-au vindecat(sfidând-o, suprimând-o, nimicind-o în sinele propriu, răsfrângând aceasta către alții) vor să mă vindece. Declarându-mă ca fiind bolnav, după studiile lor înalte, după diplomele lor cele multe, după invențiile lor minunate, după teoriile lor aparte, după legile lor neasemuite după care își orânduiesc viața, cei ca mine, trebuiesc vindecați. În pofida faptului că Realitatea a fost, este – și va fi aceeași – dincolo de toate diferențierile, așadar, ființa umană, se vrea vindecată, de aceasta, – dar, mai mult, – ființa umană, modernă, nu vrea doar vindecarea sa proprie, ci, spre binele comun al celorlalți, invocat, declară o necesitate a vindecării, înaintea tuturor, proclamând-o drept lege și urmărind atingerea obiectivelor legiferării. Astfel, mă surprind, gradual, în mijlocul unei lumi în care Realitatea, conduce la îmbolnăvire, – în mijlocul unei lumi care se vrea vindecată de Realitate, – în mijlocul unei lumi căreia orice nu i se potrivește întru închipuirea-i, este vădit semn al îmbolnăvirii, și care pentru binele personal, sau al majorității, ar face orice, orice, orice.. spre a vindeca pe oricine i s-ar opune.

Mă surprind, așadar, ca fiind nu doar în minoritate, contemporan acestor vremuri potrivnice, ci, fie armă, fie, un monstru. Trebuie să fie o monstruozitate, să fii îmbolnăvit prin orice chip sau metodă, ca mai apoi, să ți se spună, legiferat: ai nevoie de a fi vindecat. Trebuie să fie o monstruozitate, ca în circumstanțialul în care nu te lași convins de bunăvoie, spre vindecarea-ți, să ți se impună, legiferat:ești cu noi, sau împotriva noastră. Astfel, la nivel individual, transferând către cel colectiv, în aceste sisteme închise și deschise, pe care la rându-le, să și le definească, prin procesul de normalizare gradual și metodic, care să devină modul de organizare al celor care doreau o altă Realitate, una închipuită, orice aspect, sau oricine nu i se poate integra acesteia, – ba chiar oricine, i s-ar împotrivi, sustrage, abate, de la principialitatea legiferată, trebuie vindecat. Ori, dacă monstruozitatea Sistemului astfel conceput, legiferată, fiind, trebuie să vindece ființa umana de Realitate (în caz contrar, impunându-se nulificarea, nimicirea, anihilarea) – atunci, nu-mi rămâne altceva de făcut decât a-mi îmbrățișa potrivnicia aceasta, declarând, înaintea tuturor celor care vor să mă vindece: să mă iertați, sunt bolnav; m-am îmbolnăvit de Realitate! Au cum credeți, o, voi, sărmanilor, că mă puteți vindeca?!..

Eu sunt tiranul pe care l-ați creat. Monstrul la care toți ați contribuit, creându-l. Priviți-vă  într-o oglindă!.. Este tot ceea ce trebuie să vedeți!..”

2020 ©Th3Mirr0r